FINÍȚIE s. f. finisare. (< fr. finition) Vezi definitia »

GLACIARIZÁȚIE s.f. Proces de extindere a ghețarilor ca urmare a unei alimentări abundente. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. glaciarisation]. Vezi definitia »

LARINGOTOMÍE s.f. Deschidere chirurgicală a laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngotomie, cf. gr. larynx – laringe, tome – tăiere]. Vezi definitia »

MÂNÍE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania. Vezi definitia »

BIZANTINOLOGÍE s. f. Disciplină care studiază istoria, literatura, limba și arta bizantină. – Fr. byzantinologie. Vezi definitia »