CULÁSTRĂ s. f. v. coraslă. Vezi definitia »

RÂNJITÚRĂ, rânjituri, s. f. Rânjire; rânjet. – Rânji + suf. -tură. Vezi definitia »

EGIPȚIÁNĂ, egipțiene, s. f. (Mai ales la pl.) Caracter de literă tipografică caracterizată prin grosimea uniformă a tuturor trăsăturilor, prin construcție aproape geometrică și tălpile picioarelor dreptunghiulare. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. égyptienne, germ. Egyptienne. Vezi definitia »

CLAUZÚLĂ s. f. 1. ultima parte a unei strofe sau a unei perioade oratorice. 2. formulă muzicală conclusivă. (< fr. clausule, lat. clausula) Vezi definitia »

férigă (-gi), s. f. – 1. Specie de plantă criptogamă cu frunze mari late. – 2. Plantă, Barba-caprei (Spiraea filipendula). – Var. feregă (înv.) ferece, ferice. Mr. fearică. Lat. fĭlĭcem (Pușcariu 598; DAR; Candrea-Dens., 577), cf. sard. filige. – Der. firigea, s. f. (plantă, Barba-caprei, Spiraea filipendula). Din rom. provine pol. ferecina (Candrea, Elemente, 406). Cf. feliuță. Vezi definitia »