PRÁCTICĂ s.f. 1. Activitatea oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței și dezvoltării societății, în primul rând procesul producției materiale. ♦ Aplicare și verificare pe teren a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. 2. Ansamblu de metode și de procedee aplicate și verificate efectiv. 3. Experiență, rutină. 4. Exercitarea unei profesiuni; profesare. [Pl. -ci. / cf. germ. Praktik, fr. pratique < lat. practicus, gr. praktikos]. Vezi definitia »

HEMATOPOIÉZĂ s.f. Formarea globulelor roșii și albe din sânge; hemopoieză. [Pron. -po-ie-. / < fr. hématopoïèse, cf. gr. haima – sânge, poiesis – producere]. Vezi definitia »

ANVERGÚRĂ s. f. 1. desfășurare, întindere. 2. distanța dintre vârfurile aripilor unui avion, ale unei păsări, unui fluture. 3. importanță, amploare a unei acțiuni, a unui proiect etc. (< fr. envergure) Vezi definitia »

téngheliță (-țe), s. f. – Sticlete (Fringilla carduelis). Mag. tengelice (Cihac, II, 532). Vezi definitia »

PRETÚRĂ s. f. 1. (la romani) demnitatea, funcția de pretor. 2. (în trecut) serviciul, funcția pretorului (3); local unde își exercita funcția. (< lat. praetura, fr. préture) Vezi definitia »