ARMĂTÚRĂ s.f. Ansamblu de bare metalice care se pun la construcțiile de beton armat pentru a le întări. ♦ Totalitatea pieselor metalice ale unor instalații alcătuite din țevi sau conducte. ♦ Construcție de lemn, de zidărie etc., servind la întărirea pereților unei galerii subterane. [Pl. -ri. / cf. fr. armature, it., lat. armatura, după armă]. Vezi definitia »

ÎNVĂLUIÁLĂ, învăluieli, s. f. (Înv.) 1. Învălmășeală, îmbulzeală. 2. Fig. (Rar) Necaz, supărare; p. ext. asuprire. – Învălui + suf. -eală. Vezi definitia »

ISOMAGNÉTICĂ s.f. v. izomagnetică. Vezi definitia »

jórmă s.f. (reg.) dijmă la moară, uium. Vezi definitia »

PNEUMOENTERÍTĂ, pneumoenterite, s. f. Pneumonie contagioasă la porci, provocată de un microb, a cărei evoluție se prezintă la început ca o complicație a pestei porcine. [Pr.: pne-u-mo-en-] – Din fr. pneumo-entérite. Vezi definitia »