DILATOGRÁMĂ s.f. Diagramă a variației lungimii unui corp în funcție de temperatură. [< fr. dilatogramme]. Vezi definitia »

sbáncă (-ắnci), s. f. – (Mold.) Ventuză. – Var. zbancă. Pol., rus. banka „vas” și „ventuză” (Tiktin), cf. rut. zbanočok, de unde sbancioc, s. n. (Bucov., cană). Este dubletul lui sbanț, s. n. (ventuză), din pl. sl. al aceluiași cuvînt, banci. Vezi definitia »

PRÁCTICĂ, practici, s. f. 1. Practicare, p. ext. deprindere, obicei, rutină. 2. Activitate a oamenilor îndreptată spre crearea condițiilor necesare existenței societății, în primul rând spre producerea și crearea bunurilor materiale și a valorilor culturale; metodă, procedeu aplicat și verificat efectiv. ◊ Loc. adv. În practică = în mod concret, în realitate. ◊ Expr. A pune în practică = a aplica. 3. Exercitare a unei profesiuni, a unei discipline, profesare a unei științe, a unei arte. 4. Aplicare și verificare efectivă a cunoștințelor teoretice dobândite într-un domeniu oarecare. Practică pedagogică. ♦ Stagiu de perfecționare sau de dobândire a unor cunoștințe practice pe care-l face, într-o fabrică, într-o întreprindere etc., un student sau un elev. Practică de producție. 5. (Mai ales la pl.) Ceremonie, manifestare exterioară de cult. – Din germ. Praktik, fr. pratique. Vezi definitia »

colódă, colóde, s.f. (reg.) copac rupt de vânt și căzut la pământ; vivoră, corină, căzătură. Vezi definitia »

VRĂBIOÁRĂ, vrăbioare, s. f. 1. Vrăbiuță. 2. Bucată de carne de vită din regiunea șalelor; friptură preparată din această carne. [Pr.: -bi-oa-] – Vrabie + suf. -ioară. Vezi definitia »