BUDÍSM (‹ fr.) s. n. Religie apărută în India, în sec. 6-5 î. Hr., a cărei întemeiere este atribuită lui Buddha. Doctrina b. presupune egalitatea oamenilor în fața suferinței și dreptul tuturor de a curma suferința și de a ajunge la nirvana, prin efort propriu, fără ajutorul nici unui zeu. Proclamat religie de stat în sec. 3 î. Hr. sub regele Asoka. A evoluat în trei mari direcții hinayana sau „micul vehicul”, fidel învățăturii lui Buddha; mahayana sau „marele vehicul”; vajrayana sau „vehiculul tantric”. Răspîndit în China, Japonia, Sri Lanka, Coreea, Mongolia, Uniunea Myanmar, Thailanda, Vietnam. Vezi definitia »

NEOTOMÍSM s. n. Curent filozofic contemporan care reînvie sistemul scolastic al lui Toma d' Aquino, având ca scop concilierea științei cu religia. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néo-thomisme. Vezi definitia »

ACTIVÍSM s.n. 1. Propagandă activă în serviciul unei doctrine politice, al unui partid etc. 2. Atitudine morală care pune accentul pe necesitățile vieții și pe acțiune mai mult decât pe principiile teoretice. [< fr. activisme]. Vezi definitia »

NAZIFASCÍSM s. n. uniune între nazismul german și fascismul italian, în ultima parte a celui de-al doilea război mondial. (< it. nazifascismo) Vezi definitia »

ARIVÍSM s.n. Caracterul și atitudinea unui arivist. [< fr. arrivisme < arriver – a ajunge]. Vezi definitia »