PÂCLÓS, -OASĂ, pâcloși, -oase, adj. Plin de pâclă (1, 2); neguros, cețos. – Pâclă + suf. -os. Vezi definitia »

TELURÓS, -OÁSĂ adj. Care conține telur. [< fr. tellureux]. Vezi definitia »

calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie. Vezi definitia »

BARRÁNCOS (cuv. port.) subst. pl. Văi înguste adîncite în flancurile unui con vulcanic, ca urmare a curgerii rapide a lavei, cu traseu rectiliniu, dispuse radial și adîncite ulterior de scurgerea torențială a apelor. Vezi definitia »

scaieciós, scaiecióși, s.m. (reg.) pasăre mică înrudită cu sticletele, cu fruntea roșie, bărbia neagră și pieptul roz, care se hrănește mai ales cu semințe de in; inăriță. Vezi definitia »