olác (oláce), s. n. – Poștă, oficiu poștal. Tc. ulak (Roesler 600; Șeineanu, II, 277), cf. ngr. ỏλάϰης, bg., sb. olak. – Der. olăcar, s. m. (sol, trimis); olăcărie, s. f. (înv., expediere, poștă); olăcește, adv. (rapid); olăcări, vb. (Mold., a îndeplini slujba de olăcar); olăcaș, s. m. (însoțitor al mirelui la nunțile tradiționale). Vezi definitia »

smac, smacuri s. n. (peior.) 1. cremă de față; unguent, alifie. 2. fard. Vezi definitia »

iaprác s. m. – Somn de mărime mică. Tc. yaprak „foaie” (Scriban). Vezi definitia »

BOBÂRNÁC, bobârnace, s. n. Lovitură dată peste nas, peste ureche etc. prin destinderea degetului arătător sau mijlociu după ce a fost încordat pe degetul mare. ♦ Fig. Aluzie răutăcioasă, înțepătură la adresa cuiva. – Et. nec. Vezi definitia »

lăidác, lăidáci, s.m. (reg.) mișel, potlogar, vagabond, leneș. Vezi definitia »