Definita cuvantului radiotehnică
RADIOTÉHNICĂ s.f. 1. Tehnica emisiunii, a recepției și a utilizării undelor electromagnetice de înaltă frecvență. 2. Tehnica fabricării aparatajului pentru radiocomunicații. [Gen. -cii. / cf. fr. radiotechnique].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu radiotehnică
MEDIÁNTĂ s.f. (Muz.) Al treilea sunet dintr-o gamă. [Pron. -di-an-. / < fr. médiante]. Vezi definitia »
BULÍNĂ1 s. f. (mar.) manevră curentă pentru tras „în vânt” (către proră) grandeele de cădere a velelor pătrate. (< fr. bouline) Vezi definitia »
SUBÎNCRENGĂTÚRĂ s. f. categorie sistematică inferioară încrengăturii. (după fr. sous-embranchement) Vezi definitia »
ȘOPTEÁLĂ, șopteli, s. f. Faptul de a șopti; șușoteală. – Șopti + suf. -eală. Vezi definitia »
FÁRBĂ, fărburi, s. f. (Reg.) Vopsea; culoare. – Din germ. Farbe. Vezi definitia »