REBÉC, rebecuri, s. n. Vechi instrument muzical în formă de lăută cu trei coarde, folosit de menestrelii medievali și introdus în Europa de arabi. – Din fr. rebec. Vezi definitia »

farmec,magie;o forta controlata de vrajitoare sau magicieni Vezi definitia »

paporotnéc s.m. (reg.) plantă erbacee perenă, originară din India, cu miros aromatic, folosită în medicină și parfumerie; obligeană. Vezi definitia »

iedéc, iedécuri, s.n. (reg., înv.) 1. cal de paradă condus cu mâna; falaitar. 2. toate cele trebuincioase unei gospodării. 3. obiect de valoare din vechime. 4. odgon lung cu care se trăgea vasul în susul apei. Vezi definitia »

cap sec expr. om prostănac / nătărău. Vezi definitia »