Definita cuvantului recluziune
RECLUZIÚNE s.f. 1. (În trecut) Pedeapsă de drept comun, constând în pierderea libertății și supunerea la muncă. 2. (Liv.) Starea cuiva care trăiește singur, retras de lume; schimnicie. [Var. recluzie s.f. / cf. fr. réclusion, lat. reclusio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu recluziune
COINÉ s.n. Limbă comună (mai ales limba greacă de circulație). [Pron. co-i-, scris și koine. / < gr. koiné]. Vezi definitia »
VEGETAȚIÚNE s. f. v. vegetație. Vezi definitia »
ILUSTRAȚIÚNE s.f. v. ilustrație. Vezi definitia »
ALEUTINE 1. Arh. compus din 110 ins. vulcanice, înșiruite pe o distanță de 2.740 km, situat între Pen. Alaska și Pen. Kamceatka, despărțind M. Bering de Oc. Pacific; 37,8 mii km2; 8,5 mii loc. Localit. pr.: Unalaska. Ins. pr.: Unalaska, Unimak, Umnak, Atka. Pescuit, vînătoare de foci. Rezervație naturală pentru animale marine. În 1867, Rusia le-a vîndut, împreună cu Alaska, S.U.A. 2. Mare fosă în N Oc. Pacific, în lungul arh. cu același nume. Lungime: c. 3.500 km. Ad. max.: 8.100 m. Descoperită în 1936. Vezi definitia »
PROFUZIÚNE s. f. cantitate (foarte) mare, abundență. ◊ risipă. (< fr. profusion, lat. profusio) Vezi definitia »