Definita cuvantului reconstituire
RECONSTITUÍRE s.f. Acțiunea de a reconstitui și rezultatul ei; restabilire; reconstrucție. ♦ (Lingv.) Stabilire cu ajutorul comparației a formei unui cuvânt neatestat dintr-o fază mai veche a unei limbi sau a formei unui cuvânt neatestat dintr-o limbă pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstrucție, reconstruire. [< reconstitui].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reconstituire
AUTOPERSIFLÁRE, autopersiflări, s. f. Faptul de a se autopersifla. [Pr.: a-u-] – V. autopersifla. Vezi definitia »
DECONVENȚIONALIZÁRE s. f. v. deconvenționaliza. [MDN] Vezi definitia »
URMARE Vezi definitia »
ÎNCORPORÁRE, încorporări, s. f. Acțiunea de a încorpora și rezultatul ei; încorporație. [Var.: incorporáre s. f.] – V. încorpora. Vezi definitia »
capistére s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele. Vezi definitia »