Definita cuvantului capistere
capistére s. f. – 1. Albie, covată. – 2. Jgheab care duce grîul de la coș la piatra morii. – Mr. căpisteare, megl. căpisteari. Lat. capĭstērium, de la gr. σϰαφηστήριον (Pușcariu 278; REW 1629; Candrea-Dens., 246; DAR); cf. tosc. capistejo, romanicul capischiere, abruz. capistjiera. Țicăloiu, ZRPh., XLI, 590, propune o der. puțin probabilă, de la căpestrele.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu capistere
COABITÁRE, coabitări, s. f. (Jur.) Faptul de a coabita. [Pr.: co-a-] – V. coabita. Vezi definitia »
AUTOSINCRONIZÁRE s. f. operație simplificată de conectare a generatoarelor sincrone în paralele cu rețeaua. (< auto2 +sincronizare) Vezi definitia »
ÎNGUSTÁRE s. f. Acțiunea de a (se) îngusta și rezultatul ei. – V. îngusta. Vezi definitia »
CAPTIVÁRE s.f. Acțiunea de a captiva. [< captiva]. Vezi definitia »
PIVOTÁRE, pivotări, s. f. Acțiunea de a pivota și rezultatul ei; pivotație. – V. pivota. Vezi definitia »