encómiu (-ii), s. n. – Elogiu, laudă. – Var. (înv.) engomion, engomie. Gr. ἐνϰώμιον. Sec. XVIII (Gáldi 179). – Der. encomiastic, adj. Vezi definitia »

singuríu, singuríe, adj. (reg.; despre ființe) singuratic. Vezi definitia »

BUCĂLÍU, -ÍE, bucălii, adj. (Rar) Bucălat. – Din bucă[lat] + suf. -ăl-iu. Vezi definitia »

RÉNIU s.n. (Chim.) Metal, asemănător cu platina, întrebuințat în aliaje speciale. [-niu, Pron. -nìu; Simb. Re] (din fr. rhénium, germ. Rhenium) Vezi definitia »

DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [Pron. -riu. / cf. lat. derogatorius]. Vezi definitia »