pomanagiu, pomanagii adj. 1. persoană care cerșește / care trăiește din pomana altora. 2. (d. fotbaliști) care joacă doar în zona din fața porții adverse; care nu se repliază în apărare. Vezi definitia »

CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu. Vezi definitia »

VOMITÓRIU s.n. (Ant.) Loc pe unde ieșea lumea din circ după terminarea spectacolului. [Pron. -riu. / < lat. vomitorium, cf. fr. vomitoire]. Vezi definitia »

pléhiu s.n. (reg.) vătrai. Vezi definitia »

CENÓBIU s. n. 1. mănăstire în care călugării au viața organizată în comun. 2. (biol.) colonie imobilă de organisme unicelulare, înglobată într-o masă mucilaginoasă comună. 3. grup de celule în colonii, la cloroficee. (< it. cenobio, lat. cenobium) Vezi definitia »