TRANZÍȚIE s. f. trecere de la o formă, de la o stare etc. la alta. ♦ de ~ = tranzitoriu; provizoriu. ◊ trecere (bruscă) a unui sistem fizic dintr-o stare în alta; transformare. ◊ schimbare treptată a unei roci în alta. (< fr. transition, lat. transitio) Vezi definitia »

MENINGOCOCÍE s.f. (Med.) Infecție generală datorită meningococului. [Gen. -iei. / < fr. méningococcie]. Vezi definitia »

AFILÍE s. f. lipsa totală a frunzelor la unele plante. (< fr. aphyllie) Vezi definitia »

MANÍE s.f. 1. Stare psihică bolnăvicioasă manifestată prin obsesia unei idei fixe. 2. Obsesie, preocupare exclusivă pentru ceva; ciudățenie, toană. [Gen. -iei. / cf. fr. manie, lat. mania, gr. mania – furie]. Vezi definitia »

OREXIMANÍE s. f. foame patologică. (< fr. oreximanie) Vezi definitia »