CONTEMPERÁȚIE s. f. impuls presupus a proveni de la grația divină și care ar face să încline voința către ceva, fără a o determina însă. (< fr. contempération, lat. contemperatio) Vezi definitia »

PROCESOMANÍE, procesomanii, s. f. Mania (2) de a intenta (nejustificat) procese (1). – Procesoman + suf. -ie. Vezi definitia »

-TERAPÍE² elem. -terapeut³. Vezi definitia »

ATARAXÍE s. f. 1. Concepție filozofică idealistă, în antichitate, care susținea că omul trebuie să tindă spre o stare de perfectă liniște sufletească. 2. (Med.) Stare bolnăvicioasă de pasivitate a unui organ sau a unei funcțiuni. – Fr. ataraxie (< gr.). Vezi definitia »

BÓZIE, bozii, s. f. Boz. – Din boz + suf. -ie. Vezi definitia »