BĂRĂȚÍE, bărății, s. f. (Înv. și reg.) Biserică sau mănăstire catolică. – Din bărat + suf. -ie. Vezi definitia »

POLÍȚIE s. f. 1. organ de stat care menține ordinea publică și reprimă infracțiunile. ◊ localul în care se află. 2. reprezentanții poliției (1). (< germ. Polizei, fr. police, rus. polițiia) Vezi definitia »

NEOPLASTÍE s. f. refacere, prin autoplastie, a unui țesut distrus. (< fr. néoplastie) Vezi definitia »

PANCREATOTOMÍE s.f. Incizie chirurgicală a pancreasului; pancreaticotomie. [Gen. -iei. / < fr. pancréatotomie, cf. gr. pankreas – pancreas, tome – tăiere]. Vezi definitia »

SUBURBÍE s.f. Cartier situat la marginea unui oraș mare. ♦ Comună suburbană. [Gen. -iei. / < lat. suburbium]. Vezi definitia »