EXÍL, exiluri, s. n. 1. Pedeapsă aplicată în unele țări pentru delicte politice, constând în izgonirea unui cetățean din țara sau din localitatea în care trăiește; surghiun. ♦ Părăsirea, plecarea voluntară a cuiva din propria țară sau localitate, de obicei pentru a scăpa de o prigoană. 2. Situație în care se găsește o persoană exilată. [Pr.: eg-zil] – Din fr. exil, lat. exsilium. Vezi definitia »

SCATOFÍL, -Ă adj. coprofil. (< fr. scatophile) Vezi definitia »

NEDEMONTÁBIL, -Ă, nedemontabili, -e, adj. Care nu poate fi demontat; care nu este făcut pentru a fi demontat. – Ne- + demontabil. Vezi definitia »

SESÍL, -Ă, sesili, -e, adj. (Despre frunze) Lipsit de pețiol sau de peduncul. – Din fr. sessile, lat. sessilis. Vezi definitia »

LAVÁBIL, -Ă adj. (Despre țesături) Care poate fi spălat. [Cf. fr. lavable]. Vezi definitia »