MICROZÓNĂ s. f. 1. regiune din masa solului arabil, care conține particule cu funcții biochimice identice. 2. cartier de proporții reduse al unui oraș. 3. (în sociologie) zonă de mică întindere. (< fr. microzone) Vezi definitia »

BULIBÁȘĂ, bulibași, s. m. Conducător al unei cete de țigani. – Din bulucbașă. Vezi definitia »

polátă, poláte și polăți, s.f. (înv. și reg.) 1. palat domnesc sau împărătesc; curte domnească, princiară sau împărătească; sală, cameră mare într-un palat. 2. încăpere mică pe lângă o casă țărănească; cămară, chelar; magazie, șopron. 3. cameră mică de locuit în casele țărănești. 4. prisacă, stupină. 5. perete de legătură între casă și o altă clădire alăturată. 6. streașină de casă; bucată de scândură așezată la streașina casei. 7. porțiune dintr-un gard de scânduri. 8. schelă care servește ca suport muncitorilor care lucrează la înălțime. 9. (în forma: polatie) avut, zestre, calabalâc. 10. (cu sens colectiv) membrii unei familii; (în forma: poladie) populație a unui ținut sau a unei țări. Vezi definitia »

ACUATÍNTĂ s.f. v. acvatintă. Vezi definitia »

CONTRAMÁRCĂ s.f. Parte dintr-un bilet de spectacol care îi rămâne spectatorului ca dovadă a dreptului său de a-și ocupa locul respectiv. [Pl. -mărci. / cf. fr. contremarque]. Vezi definitia »