Definita cuvantului reincarnare
REINCARNÁRE s.f. Acțiunea de a (se) reincarna și rezultatul ei; reincarnație. ♦ Concepție mistică potrivit căreia sufletul, după moarte, trece în alt trup. V. metempsihoză. [Pron. re-in-, var. reîncarnare s.f. / < reincarna].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu reincarnare
HIMERIZÁRE s. f. v. himeriza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »
LOMBALIZÁRE s.f. (Med.) Anomalie a coloanei vertebrale, în care unele vertebre iau caracterul unei vertebre lombare. [După fr. lombalisation]. Vezi definitia »
HIERATIZÁRE s. f. v. hieratiza. [Dicționar ortografic] Vezi definitia »
GRUPÁRE s.f. 1. Acțiunea de a (se) grupa și rezultatul ei. 2. Colectivitate unită prin idei, concepții sau interese comune; grup. ♦ (Mil.) Întrunire temporară de subunități, unități sau mari unități diferite sub o comandă unică în vederea unei misiuni de luptă. 3. Ansamblu de atomi legați între ei, a căror prezență în molecula unei substanțe determină o funcție chimică. [< grupa]. Vezi definitia »
VIRÁRE s.f. Acțiunea de a vira; viraj. ♦ (Rar) Virament. [< vira]. Vezi definitia »