pregetá (pregetát, pregetát), vb. – 1. A se îndoi, a ezita, a pierde timpul, a șovăi. – 2. A întîrzia. Lat. pῑgritāri, prin intermediul unei forme cu metateză, *prigitare (Candrea-Dens., 1440; Candrea, Rom., XXXVI, 325; REW 6492). Der. din lat. *prae-ăgῑtāre (Scriban) este mai puțin probabilă. – Der. preget, s. n. (îndoială, șovăire; lene); pregetător, adj. (încet, întîrziat, leneș). Vezi definitia »

ÎNGUSTÁ, îngustez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face (mai) îngust. ♦ Fig. A (se) reduce, a (se) limita, a (se) mărgini. – Lat. angustare. Vezi definitia »

AFRETÁ vb. I. tr. A închiria o navă; a navlosi. [< fr. affréter]. Vezi definitia »

SÉRTA-FÉRTA adv. (Grecism înv.) De colo până colo, încoace și încolo, fără rost. – Din ngr. sírta-férta. Vezi definitia »

CREOZOTÁ vb. tr. a impregna lemnul cu creozot pentru a-l face mai rezistent. (< fr. créosoter) Vezi definitia »