ELECTRÓNIC, -Ă I. adj. 1. referitor la electroni(că). 2. care funcționează după legile electronicii. ♦ muzică ~ă = muzică cu ajutorul generatoarelor de sunete electronice. II. s. f. 1. știință care studiază fenomenele legate de mișcarea electronilor și ionilor în diferite medii. 2. ramură a electrotehnicii care se ocupă cu producerea dispozitivelor și aparatelor electronice. (< fr. électronique) Vezi definitia »

NÓRDIC, -Ă adj. De (la) nord. [Cf. germ. nordisch, fr. nordique, it. nordico]. Vezi definitia »

ASTÉNIC, -Ă, astenici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Care aparține asteniei, privitor la astenie, de astenie. 2. Adj., s. m. și f. (Om.) care este bolnav de astenie. – Din fr. asthénique. Vezi definitia »

TEOCRÁTIC, -Ă adj. Referitor la teocrație. [< fr. théocratique]. Vezi definitia »

variólic (-ri-o-) adj. m., pl. variólici; f. variólică, pl. variólice Vezi definitia »