HARAMÍN, haramini, s. m. (Înv. și reg.) Haiduc (1). ♦ Om rău, fără inimă. – Din tc. harami, bg., scr. haramija. Vezi definitia »

RENASCENTÍN, -Ă adj. (Rar) Renascentist. [< Renaștere, cf. it. rinascita]. Vezi definitia »

AZOTOBACTERÍN s. n. îngrășământ bacterian alcătuit din culturi artificiale de azotobacterii; azotogen. (< fr. azotobactérin) Vezi definitia »

ORGANZÍN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin. Vezi definitia »

PALEOCREȘTÍN, -Ă adj. Referitor la vechiul creștinism (al primilor creștini, din primele secole); creștinism antic. ◊ Artă paleocreștină = arta primilor creștini, dezvoltată în Occident, ale cărei forme, dovedind legături profunde cu arta de tradiție elenistică (picturi de un caracter relativ rudimentar, cu scene și motive pătrunse de un întreg simbolism), au persistat în Imperiul roman de apus până în sec. VII. [După it. paleocristiano, fr. paléochrétien]. Vezi definitia »