STRÂMTOÁRE, strâmtori, s. f. 1. Loc strâmt, îngust, între munți sau între dealuri; defileu, trecătoare. ♦ P. gener. Loc îngust. 2. Fâșie îngustă de apă care leagă două mări sau oceane și se află între două porțiuni de uscat apropiate. 3. Faptul de a fi strâmt. 4. Fig. Situație grea, stânjenitoare (datorită lipsei de bani); încurcătură, jenă (financiară). – Strâmt + suf. -oare. Vezi definitia »

ÎMBUȘONÁRE, îmbușonări, s. f. (Rar) Acțiunea de a îmbușona și rezultatul ei. – V. îmbușona. Vezi definitia »

DEZASAMBLÁRE, dezasamblări, s. f. Acțiunea de a dezasambla. – V. dezasambla. Vezi definitia »

DESCRÍERE s. f. 1. acțiunea de a descrie. 2. (pasaj dintr-o) lucrare în care se descrie un aspect din natură, o ființă sau un lucru, un proces etc.; descripție. (< descrie) Vezi definitia »

ÎNREGISTRÁRE, înregistrări, s. f. Acțiunea de a (se) înregistra și rezultatul ei; (concr.) ceea ce a fost înregistrat. – V. înregistra. Vezi definitia »