CONCILIATORÍSM s. n. Atitudine, acțiune conciliatoare. ♦ Împăciuitorism. [Pr.: -li-a-] – Conciliator + suf. -ism. Vezi definitia »

SIMBOLÍSM s. n. Sistem de simboluri (1), reprezentare prin simboluri. ♦ Spec. Totalitate a simbolurilor proprii unei religii; reprezentare a dogmelor, a preceptelor religioase prin simboluri (1). 2. Curent programatic în literatura și arta universală, constituit la sfârșitul secolului XIX, potrivit căruia valoarea fiecărui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor; mod de exprimare, de manifestare propriu acestui curent. ◊ Simbolism fonetic = capacitatea structurii fonetice a unui cuvânt sau a unui grup de sunete de a sugera sau de a întări noțiunea pe care o desemnează sau o anumită atitudine față de ea; legătură dintre un sunet sau un grup de sunete și o anumită idee. – Din fr. symbolisme. Vezi definitia »

POANTILÍSM s. n. Procedeu folosit în pictură, care constă în descompunerea petei de culoare în puncte și liniuțe de culori pure, ca un mozaic, din al căror amestec optic rezultă tonul dorit; școală de pictură modernă care folosește acest procedeu. [Scris și: (după fr.) pointilism] – Din fr. pointillisme. Vezi definitia »

DIALECTALÍSM s.n. Dialectism. [Pron. di-a-. / cf. fr. dialectalisme, it. dialettalismo]. Vezi definitia »

MUTACÍSM s. n. 1. Refuz deliberat de comunicare în virtutea unei tendințe simulatorii sau datorită atitudinii de supraestimare, opoziționism etc. 2. Pronunțare a unei consoane (mai ales a lui m, b, p) în locul alteia. – Din fr. mutacisme. Vezi definitia »