RAȚIÚNE s. f. 1. facultate a omului de a cunoaște, operând cu noțiuni, judecăți, raționamente, de a pătrunde dincolo de aparențele lucrurilor și fenomenelor; judecată, gândire; inteligență. 2. motiv, cauză, justificare, temei. ♦ ~ de stat = teorie politică și diplomatică potrivit căreia interesele generale primează asupra oricăror considerente de drept sau morală. ♦ ~ a de a fi (a unui lucru) = ceea ce justifică existența (unui lucru). ♦ scop, țel. (< lat. ratio) Vezi definitia »

PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio]. Vezi definitia »

SUSPICIÚNE, suspiciuni, s. f. Lipsă de încredere în cineva, îndoială în ceea ce privește corectitudinea, legalitatea faptelor sau onestitatea intențiilor cuiva; bănuială, neîncredere. [Pr.: -ci-u-] – Din fr. suspicion, lat. suspicio, -onis. Vezi definitia »

SUMISIÚNE s. f. supunere, ascultare. (< fr. soumission, lat. submissio) Vezi definitia »

ONDULAȚIÚNE s.f. v. ondulație. Vezi definitia »