piéptene (piépteni), s. m. – Obiect de toaletă pentru păr, darac. – Mr., megl. chiaptine, istr. coptir. Lat. pĕctĭnem (Pușcariu 1312; Candrea-Dens., 1383; REW 6328), cf. it. pettine, prov. penche, fr. peigne, sp. peine, port. pente. – Der. pieptăna, vb. (a da cu pieptenele prin păr; a dărăci; a curăța, a cizela, a îngriji), care ar putea reprezenta lat. pĕctĭnāre (Pușcariu 1311; Candrea-Dens., 1384; REW 6329), cf. mr., megl. chiaptin; pieptănariță, s. f. (creasta-cocoșului, Cynorosus cristatus); pieptănătură, s. f. (coafură, frizură), cf. lat. med. pectinatura; pieptănaș, s. m. (pieptene mic); pieptenel, s. m. (darac); pieptănar, s. m. (fabricant de piepteni); cheptene, s. m. (Arg., bou). Vezi definitia »

STÂRPICIÚNE, (1, 2) stârpiciuni, s. f. l. (Pop.) Animal sterp. 2. (Pop.) Stârpitură (1). 3. (Înv.) Sterilitate. – Stârpi + suf. -ciune. Vezi definitia »

REPREHENSIÚNE s. f. mustrare, reproș; blam. (< fr. répréhension, lat. reprehensio) Vezi definitia »

SISSONNE SI-SÓN/ s. n. (coregr.) săritură de pe ambele picioare, după un plié, cu aterizare pe un picior. (< fr. sissonne) Vezi definitia »

VARIAȚIÚNE s. f. (muz.) tehnică de modificare melodică, ritmică, armonică etc. a unui motiv, a unei teme etc. ◊ dans solistic clasic, variat și de virtuozitate. (< fr. variation) Vezi definitia »