desmântá (-t, -at), vb. – (Trans.) A face să se răzgîndească. Origine incertă. Pare a fi un der. de la lat. mantāre „a aștepta”, intensiv de la manēre; în acest caz *dĭsmantāre ar însemna „a exaspera” sau „a descuraja” pe cineva. După Tiktin, de la un lat. *dĭsmentāre, de la mens; după Giuglea, RF, II, 49, din lat. *dĭsmonĭtāre. Candrea trece sub tăcere etimonul, iar Scriban pare a ignora cuvîntul, care este destul de rar. Vezi definitia »

IMPIETÁ vb. I. intr. (Rar) A încălca drepturile cuiva, amestecându-te în viața, în treburile lui. [Pron. -pi-e-. / cf. fr. empiéter]. Vezi definitia »

DEZVOLTÁ vb. I. 1. refl. (Despre materie, fenomene) A trece de la o stare calitativă veche la alta nouă, de la o treaptă inferioară la alta superioară, de la simplu la complex. ♦ A crește, a evolua (treptat). 2. tr. (Fig.) A amplifica, a mări, a îmbogăți cu principii, cu teze noi. 3. tr. A expune pe larg, amănunțit. 4. tr. A produce, a crea, a degaja. [P.i. dezvólt. / < lat. disvolvere]. Vezi definitia »

varianta a cuvantului servus Vezi definitia »

SCONTÁ, scontez, vb. I. Tranz. 1. A cumpăra sau a vinde efecte de comerț înainte de scadență; a efectua un scont. 2. Fig. A conta pe ceva, a-și face planuri dinainte în legătură cu un anumit fapt așteptat, a se baza pe ceva. – Din it. scontare. Vezi definitia »