oiágă, oiégi, s.f. (reg.) sticlă, garafă. Vezi definitia »

díplă, díple, s.f. (reg.) (ironic) vioară. Vezi definitia »

clóșcă (clóști), s. f. – 1. Găină care clocește. – 2. Femeie leneșă, codașă. – 3. Constelația Cloșca-cu-Pui. – Var. (înv.) clocică. – Mr. cloce, cloță. Sl. (bg., rut. kločka), cf. alb. kločkë, klotšis, tc. kuluçka, iud. sp. klôcka (Cihac, II, 62; Meyer 190; Conev 54; DAR). Face parte din aceeași familie expresivă a lui cloci, cf. sb., slov. kvočka, pol. kwoczka și rom. clocă. – Der. cloșcar, s. m. (codaș, leneș); cloșcărie, s. f. (ogradă, curte de păsări; trăsură veche și incomodă), al cărui al doilea sens pare a fi o asociere hazlie cu droșcă; cloșniță, s. f. (curte de păsări). Vezi definitia »

BATÓZĂ s. f. mașină agricolă pentru desfacerea boabelor din spice, păstăi, porumbi etc. (< fr. batteuse) Vezi definitia »

SARABÁNDĂ, sarabande, s. f. Numele unui vechi dans popular spaniol, asemănător cu menuetul; melodie după care se execută acest dans. ♦ Fig. Mișcare amețitoare, agitată, tumultuoasă; frământare; p. ext. mulțime dezlănțuită, tumultuoasă. – Din fr. sarabande. Vezi definitia »