leáfă (léfe), s. f. – 1. Partea scobită a unei linguri, găvan. – 2. Polonic de lemn, lingură de lemn. – 3. Mai de lemn, paletă, rachetă. – 4. Lamă, tăișul unor instrumente. – 5. Capătul daracului. – Var. (Bucov.) leașcă. Germ. Löffel „lingură”, prin intermediul săs. leifel (Lacea, Dacor., IV, 779; DAR). Vezi definitia »

CRISOFENÍNĂ s. f. colorant galben, rezistent la lumină și la alcalii. (< fr. chrysophénine) Vezi definitia »

BÚRNIȚĂ, burnițe, s. f. Ploaie măruntă și deasă, adesea însoțită de ceață; bură. – Din bură. Vezi definitia »

șálcă s.f. (reg.) 1. iapă mare și slabă. 2. femeie înaltă, slabă și osoasă. Vezi definitia »

PROTOSÍSTOLĂ s. f. prima fază a sistolei cardiace. (< fr. protosystole) Vezi definitia »