RECONSTITUÉNT, -Ă adj., s.n. v. reconstituant. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNT, -Ă adj. 1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens) Vezi definitia »

REFLECTORIZÁNT, -Ă adj. reflectant. ♦ placă ~ă = strat de material plastic transparent și colorat în care au fost înglobate bile micuțe de sticlă, în semnalizarea rutieră. (< reflectoriza + -ant) Vezi definitia »

EXCITÁNT, -Ă I. adj. care excită; excitator. II. s. n. substanță, factor care provoacă excitația unui organ(ism). (< fr. excitant) Vezi definitia »

FLUXÁNT s.n. Bitum foarte moale sau gudron, care se amestecă cu un bitum având punctul de topire înalt pentru a-l face mai puțin casant. [Et. incertă]. Vezi definitia »