destrăbălá (destrăbăléz, destrăbălát), vb. – A corupe, a vicia, a perverti. Origine necunoscută. Prezența lui b intervocalic, ca și lipsa mărturiilor vechi, ne fac să credem că este vorba de un cuvînt modern, poate it. (s)traballare „a oscila”. Nu este posibilă der. din lat. *disterebellāre (Densusianu, GS, V, 358). Vezi definitia »

înfla, înflu v. t. (intl.) a condamna la închisoare. Vezi definitia »

Manuela s, pr. (iron.) onanie, masturbare. Vezi definitia »

CÉLLA s. f. Sală sau spațiu într-un templu grec sau roman, unde se află statuia zeului protector; naos (2). – Cuv. lat. Vezi definitia »

DENIVELÁ, denivelez, vb. I. Refl. (Despre un teren, un pavaj, un drum etc.) A-și pierde netezimea, nivelarea, prin formarea de gropi și de ridicaturi. – Din fr. déniveler. Vezi definitia »