EUTEXÍE, eutexii, s. f. Fenomen prezentat de un amestec a cărui temperatură de fuziune constantă este mai joasă decât aceea a altui amestec făcut în alte proporții. [Pr.: e-u-] – Din fr. eutexie. Vezi definitia »

INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ♦ Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ♦ Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ♦ (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia]. Vezi definitia »

STUPIZÉNIE, stupizenii, s.f. Stupiditate (2). Vezi definitia »

ROENTGENTERAPÍE s. f. elem. röntgenterapie. Vezi definitia »

PATROLOGÍE s. f. 1. patristică. 2. colecție care cuprinde scrierile părinților bisericii; (p. ext.) carte din această colecție. (< fr. patrologie, germ. Patrologie) Vezi definitia »