arcán (arcáne), s. n. – Laț pentru prinderea vitelor. Tc., tăt. arkan (Miklosich, Fremdw., 175; Berneker 30; Lokotsch 102); cf. pol., rut., rus. arkan. Der. arcan(ea), s. f. (dans tipic); arcăni, vb. (a prinde cu arcanul). Miklosich, Wander., 12, consideră că pol. arkan provine din rom. mai curînd decît din tăt., ceea ce pare îndoielnic. Vezi definitia »

DIVÁN, divane, s. n. I. Canapea fără spătar, pe care se poate ședea sau dormi. II. 1. (În Imperiul Otoman) Consiliu cu atribuții politice, administrative și juridice, alcătuit din cei mai înalți demnitari; (în țările românești) sfat domnesc. ◊ Divan ad-hoc v. ad-hoc. ♦ Adunare, ședință a divanului (II 1). ♦ Sală, clădire în care se adunau membrii divanului (II 1); sediul divanului; p. gener. loc de adunare și de consfătuire. 2. (Înv.) Judecată, proces. ◊ Expr. (Glumeț) A face (cuiva) divan pe spinare = a bate (pe cineva). III. Culegere postumă de versuri aparținând unui poet oriental. [Pl. și: divánuri] – Din tc. divan. Vezi definitia »

CLINICIÁN, -Ă, clinicieni, -e, s. m. și f. Medic care lucrează într-o clinică. ◊ (Adjectival) Medic clinician. [Pr.: -ci-an] – Din fr. clinicien. Vezi definitia »

BACTERIÁN, -Ă, bacterieni, -e, adj. De bacterii, privitor la bacterii. [Pr.: -ri-an] – Fr. bactérien. Vezi definitia »

GALBÁN s.n. Rășină cu aspect gumos, obținută dintr-o plantă umbeliferă exotică. [< fr. galbanum]. Vezi definitia »