ORÁJ, oraje, s. n. (Met.) Fulger însoțit de tunet. – Din fr. orage. Vezi definitia »

PAJ, (1) paji, s. m. 1. (În evul mediu, mai ales în Europa apuseană) Tânăr nobil care se afla în serviciul unui senior, al unui rege, al unui principe etc. pentru a învăța meșteșugul armelor și pentru a se deprinde cu manierele de la curte; p. ext. copil de casă. 2. Pieptănătură feminină în care părul, lăsat lung pe umeri, este rulat la capete spre partea dinăuntru, imitând pieptănătura pajilor (1). [Var.: (înv.) pag s. m.] – Din fr. page, germ. Page. Vezi definitia »

CAMBRIOLÁJ s. n. cambriolare. (< fr. cambriolage) Vezi definitia »

DEGRESÁJ s.n. Degresare. [< fr. dégraissage]. Vezi definitia »

FEROALIÁJ, feroaliaje, s. n. Aliaj de fier cu unul sau mai multe elemente (metale sau metaloizi). [P.: -ro-a-li-aj] – Din fr. ferro-alliage. Vezi definitia »