CORD¹, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis. Vezi definitia »

LOMBÁRD s.n. (Ec.) Împrumut având drept garanție efecte publice (titluri de rentă, acțiuni etc.) depuse ca gaj. ♦ Instituție pe credit care acordă astfel de împrumuturi. [Cf. germ. Lombard, fr. lombard, it. lombardo]. Vezi definitia »

SURD, -Ă, surzi, -de, adj. 1. (Adesea substantivat) Care nu aude (bine), lipsit (total sau parțial) de auz. ♦ Fig. Care nu vrea să audă, să înțeleagă; neînduplecat, nesimțitor, fără suflet. ◊ Loc. adv. (Substantivat) De(-a) surda = în zadar, degeaba. ◊ Expr. A rămâne surd la ceva = a nu da ascultare unei solicitări, a nu se impresiona de ceva, a rămâne rece, neînțelegător. 2. (Fon.; despre consoane; și substantivat, f.) Care se emite fără participarea coardelor vocale. 3. (Despre sunete, zgomote; adesea adverbial) Cu intensitate atenuată, lipsit de rezonanță; slab, înăbușit, înfundat, confuz. ◊ (În sintagma) Cameră surdă = încăpere cu absorbție acustică foarte ridicată, folosită pentru măsurători acustice speciale. ♦ Fig. (Despre sentimente, conflicte etc.) Mocnit, ascuns, tăinuit. ♦ Fig. (Despre senzații, dureri etc.) Înăbușit; nedefinit, vag. – Din lat. surdus. Vezi definitia »

lard (-duri), s. n. – SLănină. – Istr. lǫrd. Lat. lardum (Pușcariu 942; Candrea-Dens., 949; REW 4915; DAR), cf. sp., it. lardo, fr. lard. Numai în Trans. și Banat. – Der. lărdos, adj. (unsuros, cu osînză); lărdar, s. m. (insectă, Dermestes lardarius), al cărui nume nu pare popular. Vezi definitia »

GHEPÁRD s.m. Animal felin din Asia și din Africa, cu picioarele lungi și cu blana gălbuie acoperită cu pete negricioase. [< fr. guépard, cf. it. gattopardo]. Vezi definitia »