COMPETÉNȚĂ s. f. 1. capacitate a cuiva de a se pronunța asupra unei probleme, de a face ceva. 2. aptitudine, calitate a unei autorități, a unui funcționar de a exercita anumite atribuții. ♦ a fi de ă cuiva = a intra în atribuțiile cuiva; a-și declina ~ a = a se declara fără autoritate, fără pregătirea necesară sau legală pentru a soluționa un litigiu. 3. știința lingvistică implicită, interiorizată de subiecții vorbitori ai unei limbi. 4. particularitate a unui agent morfogenetic de a deplasa elementele unei roci. 5. (biol.) capacitate a celulelor de a reacționa la semnale de dezvoltare. (< fr. compétence, lat. competentia) Vezi definitia »

păioágă s.f. (reg.) s.f. (reg.) fân păios. Vezi definitia »

MINITÉMĂ s.f. Temă de mică însemnătate. [Et. incertă]. Vezi definitia »

șaică, șaici s. f. amantă. Vezi definitia »

SATINÁDĂ s.f. Țesătură care imită satinul. [< fr. satinade]. Vezi definitia »