BALANSIÉR, balansiere, s. n. 1. Piesă care reglează prin oscilațiile ei mișcarea unui mecanism; balansor. Balansier de ceasornic. 2. Bară lungă și subțire utilizată de dansatorii pe sârmă pentru a-și ține echilibrul. 3. Organ de echilibru pentru zbor la insectele diptere în formă de măciucă, situat pe metatorace. [Pr.: -si-er. – Var.: (2, înv.) balanțiér s. n.] – Din fr. balancier. Vezi definitia »

challenger (angl.) [pron. célenger] s. m., pl. challengeri Vezi definitia »

HOROPTÉR s.n. Totalitatea punctelor din spațiu ale căror imagini se formează din puncte retiniene corespunzătoare. [< fr. horoptère, cf. gr. horos – limită, opter – observator]. Vezi definitia »

CÓCHER s. m. câine de vânătoare cu părul lung și urechile mari, lăsate în jos. (< engl. cocker) Vezi definitia »

FILIBÚSTER s. n. practică constând în rostirea de discursuri interminabile, în Congresul SUA de cei care încercau să împiedice adoptarea unor legi nedorite. (< engl. fleeboster, germ. Filibuster) Vezi definitia »