văruiálă s. f., g.-d. art. văruiélii; pl. văruiéli Vezi definitia »

BIRÉMĂ, bireme, s. f. Navă antică propulsată cu două rânduri de rame. – Fr. birème (lat. lit. biremis). Vezi definitia »

AUTOCATALÍZĂ s. f. cataliză a unei reacții datorită chiar produșilor de reacție. (< fr. autocatalyse) Vezi definitia »

IZNOÁVĂ, iznoave, s. f. (Pop.) 1. Lucru nou, noutate; născocire. ◊ Loc. adv. De iznoavă = din nou, de la capăt, încă o dată. 2. Poznă, glumă, ghidușie; minciună, scornitură. – Din sl. izŭ nova „din nou”. Vezi definitia »

PARAFLÁCĂRĂ s.f. Piesă metalică care protejează tija pistonului contra flăcărilor din cilindru la motoarele cu autoaprindere. [< para- + flacără]. Vezi definitia »