INCONTINÉNȚĂ s. f. Lipsă de continență, eliminare involuntară a urinei sau a materiilor fecale, neputință de a reține urina sau materiile fecale. ♦ Neputință de a-și înfrâna unele dorințe sau acțiuni. ♦ Fig. (Fam.) Logoree, limbuție. – Din fr. incontinence, lat. incontinentia. Vezi definitia »

CHIMÁZĂ s. f. labferment. (< germ. Chymase) Vezi definitia »

la spate păpușă, la față mătușă expr. pe jumătate admirativă și pe jumătate peiorativă folosită pentru descrierea unei femei care se apropie de senectute, dar are un trup bine conservat și, privită din spate, pare mai tânără. Vezi definitia »

STÓMĂ s. f. (biol., anat.) orificiu, por, deschidere mică pe suprafața unui organ. (< germ. Stoma, gr. stoma) Vezi definitia »

clavitúră s.f. (reg.) lemn de molid tăiat scurt și despicat cu cuțitoaie pentru doage de doniță; boc, boci, cloț, clept, șpan. Vezi definitia »