ORÁȚIE s. f. 1. urare în versuri, cu conținut alegoric, făcută de conăcari în cadrul ceremonialului de nuntă. 2. cuvântare, discurs (la anumite ocazii). (< lat. oratio) Vezi definitia »

PRESCRÍE vb. I. tr. a dispune precis ceva ce urmează să se facă; a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. II. refl. (jur.; despre o datorie, o pedeapsă) a se stinge prin prescripție. (după fr. prescrire) Vezi definitia »

AUTOSCOPÍE s.f. Simptom al unor boli care constă în aceea că bolnavul crede că se vede pe sine însuși în fața lui. [< fr. autoscopie, cf. gr. autos – însuși, skopein – a privi]. Vezi definitia »

TELEPATÍE s. f. posibilitatea parapsihologică de a percepe fenomene care nu sunt în raza simțurilor, precum și de a transmite gândurile la distanță. (< fr. télépathie) Vezi definitia »

CHEILOFAGÍE s.f. Tic constând din mușcarea buzelor. [Gen. -iei. / < fr. chéilophagie, cf. gr. cheilos – buză, phagein – a mânca]. Vezi definitia »