FOVÍSM s. n. Curent apărut în pictura franceză, la începutul sec. XX. ca reacție împotriva disocierii impresioniste a tonurilor, folosind culoarea pură, distribuită în pete mari, uneori violente. – Din fr. fauvisme. Vezi definitia »

s.m. Vas cilindric din lemn servind ca unitate de măsură pentru boabe de cereale, în special grîu, capacitatea fiind de 2,5 litri (în Oltenia). Provine din diminutivul de la baniță. pl. masculin un bănicior – doi băniciori Vezi definitia »

IZOMORFÍSM s.n. Identitate de structură. ♦ (Mat.) Corespondență biunivocă între două mulțimi cu aceeași structură. ♦ Însușire a unor substanțe cu compoziție chimică analoagă de a cristaliza în aceleași forme cristaline; izomorfie. [Var. isomorfism s.n. / < fr. isomorphisme, cf. gr. isos – egal, morphe – formă]. Vezi definitia »

ATONALÍSM s.n. Curent sau procedeu care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. V. dodecafonism. [< fr. atonalisme]. Vezi definitia »

AEROMODELÍSM s.n. 1. Tehnica de a construi aeromodele. 2. Activitate sportivă care constă în conducerea aeromodelelor. [< fr. aéromodélisme]. Vezi definitia »