BITÚMEN (‹ germ., lat.) s. n. (GEOL.) Substanță organică formată dintr-un amestec de hidrocarburi naturale rezultat din transformarea resturilor de organisme depuse pe fundul bazinelor saline sărace în oxigen. ♦ B. gazos = gaze naturale. ♦ B. lichid = petrol. ♦ B. solid = nume generic pentru asfalt, ozocherită, parafine naturale etc. Vezi definitia »

GRADÉN s. n. 1. treaptă înaltă la baza unui edificiu. 2. fiecare dintre treptele cu scaune sau cu bănci dintr-un amfiteatru, stadion etc. 3. denivelare de teren provenind din retragerea ghețarilor între o vale confluentă și una principală. (< fr. gradin, it. gradino) Vezi definitia »

poleájen, poleájene, s.f. (reg.) 1. loc șes la marginea unei păduri sau a unui deal. 2. pantă lungă a unui drum. Vezi definitia »

ȘÚMEN, Ă, șumeni, – e, adj. (Reg.) Amețit de băutură; cherchelit. – Din sl. šumĩnŭ. Vezi definitia »

BENZIPIRÉN s.n. (Chim.) Substanță extrasă din gudron și folosită în tratamentul cancerului. [< engl. benzipiren]. Vezi definitia »