Definita cuvantului odrăsli
ODRĂSLÍ, odrăslesc, vb. IV. Intranz. 1. A se naște, a se ivi; a crește, a se dezvolta. 2. (Înv. și pop.; despre plante; la pers. 3) A da mlădițe, a lăstări; p. ext. a înmuguri, a înverzi. – Din odraslă.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu odrăsli
CÍCLI s. m. pl. v. CÍCLU (4). (Fiz.; ieșit din uz la noi; în construcția) Cicli pe secundă = hertzi. – [DEX '96] Vezi definitia »
STABILÍ vb. I. tr. 1. a hotărî, a decide, a preciza. 2. a înfăptui, a realiza. II. tr., refl. a (se) așeza într-un loc. (< lat., it. stabilire) Vezi definitia »
PĂTULÍ, pătulesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A călca în picioare (culcând la pământ); p. ext. a turti, a strivi, a presa. ♦ Refl. (Despre iarbă, semănături etc.) A se apleca, a se culca la pământ. – Din pătul1. Vezi definitia »
permetezlí, permetezlésc, vb. IV (reg.; despre vie) a stropi via (cu vermorelul sau permetezeul). Vezi definitia »
răscolí (răscolésc, răscolít), vb. – 1. A scormoni, a scotoci, a răvăși. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărți oile care aparțin la diferiți proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. Sl. raskoliti „a despărți” (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s. n. (despărțirea oilor după apartenența lor; cușcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcație; bară de lemn care unește loitrele carului), din sl. raskolŭ „despărțire”; răscoală, s. f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola „schismă”, considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s. m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniștit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, ușor de înțeles, cu răscula „a se revolta”; răscoală „revoltă” coincide cu răscoală „el se răscoală”. Vezi definitia »