PIEZOBÁZĂ s. f. valoarea psihometrică a unei stimulări liminale a presiunii mecanice, pragul de bază al excitării electrice. (< piezo- + bază) Vezi definitia »

LINGVÍSTICĂ s.f. Știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ◊ Lingvistică matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice. [Gen. -cii, var. linguistică s.f. / cf. fr. linguistique]. Vezi definitia »

VEZÍCĂ s.f. 1. (Anat.) Organ cavitar în care se acumulează (temporar) un lichid; bășică. 2. (Biol.) Vezică înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. [< lat. vesica, cf. fr. vessie]. Vezi definitia »

CROMONÉMĂ s. f. filament cromozomial încolăcit sau spiralat, cu segmente de cromomere, în profaza mitozei. (< fr. chromonème) Vezi definitia »

AROGÁNȚĂ s.f. Atitudine exagerat de mândră și de disprețuitoare, pe care o ia cineva care se crede mai presus decât alții, atribuindu-și drepturi care nu i se cuvin ; trufie insultătoare, obrăznicie, înfumurare. [Gen. -iei. / cf. fr. arrogance, lat. arrogantia]. Vezi definitia »