ANTRETOÁZĂ, antretoaze, s. f. 1. Fiecare dintre grinzile transversale care leagă grinzile principale ale unui pod. 2. Bară care servește la legarea a două piese dintr-un mecanism și la menținerea lor fixă la oarecare distanță. 3. Piesă metalică, cilindrică, goală în interior, folosită pentru consolidarea pereților unui cazan cu abur. – Din fr. entretoise. Vezi definitia »

grămádă (grămézi), s. f. – 1. s. f. – 1. Cantitate mare de obiecte strînse la un loc, morman. – 2. Cantitate, mulțime. – 3. (Mold., Bucov.) Comunitate, obște. – Mr., megl. grămadă. Sl. (bg., sb.) gramada (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 141; Berneker 345; DAR), cf. pol. gromada, mag. garmada, alb. germadha „ruine” (Meyer 119). Totuși, Lahovary 331 crede că este vorba de un cuvînt anterior indoeurop. – Der. (în)grămădi, vb. (a pune la un loc, a acumula, a aduna; a înghesui); îngrămădeală, s. f. (aglomerație, înghesuială). Vezi definitia »

COSMOGRÁMĂ s. f. hartă a poziției aștrilor pe bolta cerească, în funcție de care astrologii întocmesc horoscopul. (< fr. cosmogramme) Vezi definitia »

EPIGENÉZĂ s.f. 1. (Biol.) Concepție evoluționistă care arată că în cursul dezvoltării embrionare au loc o serie de transformări succesive ale oului fecundat. 2. (Geol.) Proces de depunere a mineralelor după formarea rocilor în care sunt cuprinse. [< fr. épigenèse, cf. gr. epi – după, genesis – naștere]. Vezi definitia »

CATEDRÁLĂ s.f. Biserică (mare) în care oficiază serviciul religios un arhiereu-episcop; (p. ext.) cea mai mare biserică dintr-un oraș. [< fr. catédrale, it. cattedrale]. Vezi definitia »