Joc similar cu țurca, denumire utilizata in sudul Munteniei Vezi definitia »

dobitóc (dobitoáce), s. n. – 1. Animal. – 2. Prost, nătîng. Sl. dobytukŭ „avere, cîștig” (Miklosich, Slaw. Elem., 21; Miklosich, Lexicon, 168; Cihac, II, 97; Conev 57), cf. bg. dobituk, sb., cr. dobitak „cîștig”. Cf. dobîndi și, pentru evoluția semantică, lat. pecunia, sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). – Der. dobitoacă, s. f. (femeie proastă); dobitocesc, adj. (de dobitoc); dobitocește, adv. (ca dobitocii); dobitoci, vb. (a face pe cineva dobitoc, a-l insulta); dobitocie, s. f. (prostie, tîmpenie); îndobitoci, vb. (a prosti, a abrutiza). Vezi definitia »

zglăvóc¹ (pește) s. f./s. m., pl. zglăvoáce/ zglăvóci Vezi definitia »

PRORÓC, proroci, s. m. Interpret al voinței lui Dumnezeu, capabil să prezică viitorul; p. gener. persoană care are previziunea evenimentelor viitoare; profet. [Var.: prooróc s. m.] – Din sl. prorokŭ. Vezi definitia »

POC interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesnește sau crapă, de bătăile (repetate) în ușă etc. – Onomatopee. Vezi definitia »