ANTICLÓR s. n. Substanță care fixează clorul, formând produși netoxici. – Din fr. antichlore. Vezi definitia »

TRIÓR s. n. 1. mașină agricolă cu un cilindru care, prin rotire, separă semințele de impurități. 2. dispozitiv pentru separarea, după dimensiuni, a materialelor granulare. (< fr. trieur) Vezi definitia »

COMPROMIȚĂTÓR, -OÁRE adj. De natură a compromite. [< compromite + -ător, după fr. compromettant]. Vezi definitia »

MODULÓR s. n. sistem de măsurat destinat punerii în proporții armonioase a lucrărilor de arhitectură. (< fr. modulor) Vezi definitia »

-TÓR², -TOÁRE suf. „(cel) care face”, „nume de agent”, „practicant al unei meserii”. (< fr. -teur, -trice, cf. lat. -torem, -tricem) Vezi definitia »