SECRÉȚIE, secreții, s. f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. ◊ Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produșilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s. f.] – Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis. Vezi definitia »

ACROMEGALÍE s. f. dezvoltare exagerată a corpului și membrelor, prin hipersecreție a hormonului hipofizar de creștere. (< fr. acromégalie) Vezi definitia »

ADELFOGAMÍE s. f. (biol.) 1. unire a două organe sau celule generate de același individ. 2. copulare a celulelor fiice. 3. metodă de ameliorare și formare a unor rase noi de animale. (< fr. adelphogamie) Vezi definitia »

GALACTOGRAFÍE s.f. (Med.) Radiografie a glandei mamare. [< Gen. -iei. / < fr. galactographie, cf. gr. gala – lapte, graphein – a scrie]. Vezi definitia »

SOLMIZÁȚIE s. m. (muz.) 1. sistem medieval de intonare silabică a sunetelor. 2. (astăzi) citire ritmică a notelor fără intonarea lor. (< fr. solmisation) Vezi definitia »